Așteptată cu nerăbdare, sărbătoarea de Hram a bisericii ՍՈՒՐԲ ՄԱՐԻԱՄ ԱՍՏՎԱԾԱԾԻՆ (Sfânta Maria) din Constanța, a reunit și anul acesta armeni din sucursalele Uniunii Armenilor din România, într-o veselă și armonioasă comuniune. Ploaia și-a întrerupt aversele torențiale, vântul n-a mai bătut năprasnic. A fost o duminică binecuvântată, neobișnuit de caldă pentru această dată (9 octombrie); doar o briză blândă ne amintea că suntem la țârmul mării.
Mai devreme decât de obicei, enoriașii s-au adunat la biserică, împreună cu oaspeții lor, spre a asculta liturghia oficiată de I.P.S. episcop Datev Hagopian, care ne-a făcut onoarea de a fi alături de noi într-o zi atât de impotantă. Au mai fost prezenți senatorul Varujan Vosganian, președintele U.A.R., precum și domnul Garabet Hacic, secretar general.
După slujbă, toată lumea s-a deplasat în curtea bisericii, unde erau stivuite pachetele cu madagh, pregătite, ca în fiecare an, prin efortul colectiv al unui grup de enoriași. Părintele episcop Datev Hagopian, împreună cu părintele paroh al bisericii, Oshakan Khachatryan, și secondați de cor, au efectuat ritualul de sfințire a bucatelor care urmau a fi împărțite. După distribuirea pachetelor cu pomană, mulțimea s-a îndreptat către restaurantul IBIS, din apropiere. Aici nimic nu fusese lăsat la voia întâmplării. Sala mare a hotelului restaurant, prin grija președintelui sucursalei locale a U.A.R., Liviu Merdinian, era pusă la punct și amenajată special pentru primirea oaspeților.
Bine știind că dualitatea trup – suflet este o caracteristică intrinsecă a ființei umane, ne-a fost menit ca, în ziua jertfei, să primim hrană nu doar pentru trup, ci și, mai ales, pentru suflet; căci ziua de Madagh a fost și ziua aleasă de preotul Oshakan Khachtryan pentru a-și lansa cartea de PREDICI – o selecție din cele mai interesante și profunde predici, rostite de la altarul bisericii Sfânta Maria din Constanța. Festivitatea a avut loc chiar în aceeași sală unde urma să luăm masa. Astfel simbioza spirit – trup a dobândit o nouă dimensiune simbolică. Bilingvă, cartea – în armeană și română – , impecabil realizată, de la titlu și grafică până la așezarea în pagină, a fost recenzată de Arșaluis Sarchisian G. din expunerea căreia spicuim:
Această scriere vine oportun, într-un moment când societatea resimte o acută criză de modele, umplând un gol, o deficiență în educația individului, dar și a societății, în genere.
Valoarea cărții rezidă, îndeosebi, în finalitățile ei cognitive, morale și estetice. Ea decodifică, prin explicitarea pildelor, adevăruri adesea secrete, acestea având nu o dată valori alegorice. Sensurile care se ascund în coduri și cifruri, sunt limpezite, descifrate, descuiate prin „cheițe”specifice, spre a fi corect percepute. Esențiale sunt, însă, obiectivele morale. Vicii comportamentale frecvente, dar și unele pe care nu le-am fi suspectat drept păcate, tot atâtea delicte morale ori chiar penale, sunt veștejite și condamnate cu vehemență. Astfel, răutatea, nedreptatea, avariția, invidia, trufia devin ținte ale unei critici persuasive, ușor acceptabile, iar pledoaria autorului laudă trăsăturile antinomice ale acestora: bunătatea, justiția, generozitatea, altruismul, modestia și altele asemenea. Prin limba și stilul adecvate, prin grija permanentă petru accesibilitate și dorința de a oferi un model de exprimare corectă, clară, agreabilă, cartea dobândește și valențe estetice. De altfel, între adevărat, moral (etic) și estetic există o relație indestructibilă, pe alocuri chiar de identitate.
Predicile, ca specie clasică, pot fi considerate parabole sau pilde. Părintele adoptă chiar stilul oratoric, făcând din predică – asemenea lui Antim Ivireanul, primul care a consacrat predica drept gen de mare efect și audiență – un discurs cu respectarea tuturor momentelor acestuia, bineînțeles, adaptate. Metoda de bază preferată este cea intuitivă, autorul apelând permanent la exemple pe care le interpretează, neteoretizând niciodată sec, adică fără apel la situații de viață. Mijloacele stilistice cel mai frecvent uzitate sunt: metafora, simbolul, alegoria.
După prezentarea și comentariul scrierii, părintele și-a exprimat recunoștința P.S.S. episcopului Datev Hagopian, pentru îndrumare și susținere, Editurii „Ararat” și întregii echipe – în frunte cu directorul editurii, Sirun Terzian – care a hărnicit pentru ca această carte să vadă lumina zilei la timp și în condiții grafice perfecte, traducătoarelor, paginatorului și tuturor celor care au avut o contribuție mai mare sau mai mică. Apoi cărțile au fost distribuite gratuit celor convinși că ar trebui să le aibă în bibliotecî, în casă, drept îndreptar de comportament pentru ei și copiii lor.
Dineul a decurs animat, mesenii, indiferent de localitatea de unde veneau, întreținându-se cordial, promițându-și să se mai întâlnească pe viitor.
A doua zi părintele paroh Oshakan Khachatryan a dus personal pachete enoriașilor bolnavi ori prea vârstnici pentru a se fi deplasat la biserică și a oferit 40 de pachete Cantinei de Ajutor Social din Piața Griviței, pentru ca pomana să ajungă și la cei mai oropsiți de soartă.
Arsaluis Sarchizian Gurau
